ALERGARE. Sunt șase ani de când 321sport schimbă destine!

Credit foto: 321sport

Comunitatea de alergare din țara noastră este dominată, fără îndoială, de 321sport. O adevărată familie care acum adună sute de oameni care aleargă de plăcere și aduce zilnic sănătate și bucurie în casele multora dintre noi. Duminică, 7 februarie 2021, 321sport a aniversat șase ani de existență, șase ani de când schimbă destine, șase ani de când ne transmite că alergarea este sănătate curată, șase ani de când mulți dintre cei care fac acum parte din minunatul grup condus de Radu Restivan au un țel. Și, așa cum era și firesc, cei care fac parte din această comunitate au serbat așa cum se cuvinte un eveniment superb, chiar dacă pandemia a mai redus din participanți, însă nu i-a împiedicat să alerge!

VIDEO. Mesajul transmis de Radu Restivan

Pe 7 ianuarie 2012, un singur om dornic de mișcare a răspuns apelului pe care actualul lider al 321sport, Radu Restivan, l-a făcut la acea dată. De atunci și până astăzi, această comunitate a crescut continuu și adună acum sute de membri, fie că sunt din București sau din alte localități. Aceștia aleargă peste tot în țară, în fiecare zi, lucru ce ne dovedește că și în România se poate face ceva frumos și cu adevărat de apreciat. Ceea ce este demn de luat în seamă este că toți cei care fac parte din familia 321sport ies la alergare din plăcere, din dorința de a face mișcare și de a socializa, nu în cele din urmă. Oricât de rea a fost această pandemie, din fericire ea nu a putut să dărâme un zid minunat și puternic creat de niște oameni care cred cu tărie în tot ceea ce fac. Iar acest lucru, la rândul său, nu poate decât să inspire și să scoată din case pe cei care încă privesc acum temători din spatele calculatorului reușitele acestui minunat grup.

Aniversarea celor șase ani de existență a 321sport a fost descrisă excelent chiar pe pagina de Facebook a grupului: ”6 ani de running, cultură, istorie, evenimente nebune, prietenie, încredere, încurajări, curse de neuitat, fapte de bine, momente memorabile, antrenamente pe soare, ploaie, vânt, furtună, ninsoare, caniculă, iar lista ar putea continua la infinit. Lumea e scena noastră de running! La mulți ani tuturor celor care au alergat, aleargă, vor alerga cu noi sau și celor care pur si simplu ne sustin cu dragoste, like-uri, voluntariat și cu gânduri bune”. Duminică de dimineață, pe o temperatură de un grad Celsius, 30 de împătimiți ai alergării au bifat un traseu de 13 kilometri care a plecat din fața Bibliotecii Naționale, s-a îndreptat apoi spre intrarea din Parcul Tineretului, a continuat spre Parcul Herăstrău și s-a încheiat în fața Teatrului Național din București. La final, cum era firesc, a apărut și o superbă poză de grup. La mulți ani, 321sport!

Pentru toți cei care doresc să facă parte din comunitatea 321sport și din această minunată familie le recomandăm, cu încredere, să acceseze acest link...

AMINTIRI. Baschetul pur din Capitală se juca la Școala 97

Credit foto: Facebook

Am ales să scriu aceste rânduri tocmai pentru că nimeni nu le va scrie. Nu, nu este reclamă și nici un articol ”la comandă”, așa cum, din păcate, mai apar destule prin media din țara noastră. În urmă cu mai bine de un deceniu, în Capitală, sportul cu mingea la coș avea ceva aparte prin turneele organizate de doamna profesor Constanța Săndulache (foto). La Școala 97 se întâlneau, cel puțin o dată pe lună, cam toți antrenorii de baschet din București și nu numai. Vedeam la lucru, în acele vremuri, printre cei mai buni jucători din țară. Era, practic, o încântare să ajungi acolo și să urmărești toate meciurile iar sportivii și tehnicienii erau răsplătiți cu toții. Nu existau primul și ultimul loc atunci când era vorba de cupe sau de medalii ori de distincții de orice fel.

A fost, dacă aș putea să mă exprim astfel, pentru antrenori, un fel de clinic. Dar deloc obligatoriu. Tehnicienii veneau din plăcere la turneele organizate de doamna Constanța Săndulache. Toată lumea se strângea după o zi tensionată de meciuri și discuta despre baschet. Și nu numai. La astfel de competiții, care au avut loc la sala de educație fizică și sport de la Școala 97, și-au făcut debutul în arenă mulți antrenori care s-au consacrat mai apoi. În zilele noastre apare setea aceasta de victorie, de a lua totul. Atunci, sincer, nu era așa. Indiferent dacă echipa doamnei Săndulache era una mai puternică sau nu, dânsa invita să participe cele mai bune formații din acel moment. Calitatea partidelor era deosebită iar specatorii aveau ce vedea. Țin minte cum în sală încăpeau aproape două sute de fani pe cele câteva zeci de locuri oferite de băncile situate în apropierea terenului. Nu mai spun de atmosfera creată. Baschet pur, adevărat, fără nicio rivalitate.

Orice zi din an crea un eveniment sportiv. Dacă era 1 Decembrie, participam la ”Cupa Unirii”, pe 1 Martie se organiza ”Cupa Mărțișor”, pe 1 iunie se disputa ”Trofeul Copilului” sau pe 1 mai jucam în ”Cupa Muncii” și așa mai departe. Uneori nu trebuia să fie o zi specială pentru a fi un trofeu. Pur și simplu se juca baschet continuu. Toți antrenorii din țară știau de turneele organizate de doamna Săndulache la Școala 97. Ca sportivi, i-am văzut acolo pe Emanuel Cățe, pe Vlad Moldoveanu, pe Sonia Ursu, pe Virgil Stănescu, pe Anca Stoenescu și pe mulți alții. Dintre antrenori, e foarte greu de scris. Nu pentru că nu îmi aduc aminte ci pentru că s-ar putea să ”ratez” pe cineva. Horațiu Giorgiu, Dan Săndulache, Victor David, Nesrin Omer-Apostu, Virgil Căpușan, Măndica Ciubăncan, Elena Ciobanu, Romela Cristea, Mădălin Piperea și numeroși antrenori consacrați au fost prezenți pe parchetul Școlii 97, uniți, cu toții, numai din dragoste pentru baschet!

Pe cât de frumos a fost trecutul, pe atât de sumbru este viitorul. Acum, din păcate, nu am mai auzit de competiții de baschet organizate la Școala 97. Desigur, doamna Constanța Săndulache nu mai profesează, a ieșit la pensie. Din păcate, nimeni din acea instituție nu a înțeles, cel puțin până acum, ce moștenire ar fi putut să primească. Și este păcat. Pentru că ceea ce a fost acolo a fost ceva de nedescris. Un vis frumos.